Internet Browser



Google Chrome

Internet Explorer

Internet Browser

Un browser sau un navigator (numit și browser Internet, browser web, navigator web sau explorator web; „browser” este un cuvânt englez care se pronunță /'brau.zə^r/, v. AFI) este o aplicație software (program) ce permite utilizatorilor să afișeze text, grafică, video, muzică și alte informații situate pe o pagină din World Wide Web, dar și să comunice cu furnizorul de informații și chiar și ei între ei. O altă definiție: prin browser se înțelege un program de „navigare” (virtuală) în web. De aceea, în loc de cuvântul „browser” se poate folosi și termenul general „navigator” (a nu se confunda cu aplicația browser a companiei Netscape, numit tot „Navigator”, acum învechit și nefolosit).

Unele dintre cele mai cunoscute aplicații browser sunt Microsoft Internet Explorer, Mozilla Firefox, Apple Safari, Google Chrome, Mozilla Camino, Opera Software - Opera, Nintendo DS browser și Flock.

Scurt istoric

Istoria browserelor web începe în 1991, când o varietate de tehnologii i-au permis lui Tim Berners-Lee să pună fundația primului browser web. Conceptul de hyperlink fusese deja introdus de Ted Nelson și Douglas Engelbart cu mult înainte de Tim Berners-Lee și de CERN.



Mozila Firefox

Apariția primelor browsere grafice precum NSCA Mosaic au dus la o explozie a noii tehnologii. Marc Andreessen, leaderul echipei Mosaic de la NSCA, și-a format rapid propria companie numită Netscape care a adus pe piață browserul Netscape Navigator în anul 1994. Acesta a devenit în scurt timp cel mai popular browser din lume, ajungând să fie folosit pe web în proporție de peste 90 %.

Reacția firmei Microsoft nu a întârziat, și a constat în browserul Internet Explorer în anul 1995, inițiind ceea ce azi se numește "primul război al browserelor". Prin includerea implicită a browserului în sistemul de operare Windows, Microsoft a ajuns să controleze în anul 2002 95 % din piața browserelor. În aprilie 2010, potrivit datelor Net Applicațion, Internet Explorer deținea încă 60 % din piață.

Browserul Opera a apărut în 1996, și a atins o cotă de 2 % a pieței în aprilie 2010. Este un browser foarte popular în piața telefoanelor mobile, fiind preinstalat pe mai mult de 40 de milioane de telefoane mobile. Este de asemenea disponibil într-un număr de dispozitive inglobate (embedded), inclusiv consola de jocuri Nintendo Wii.

În 1998 Netscape a lansat ceea ce avea să devină Fundația Mozilla, într-un efort de a aduce pe piață un browser de tip open source. Browserul se va materializa în cele din urmă în browserul Firefox. În aprile 2010 Firefox avea o cotă de piață de 25 %.

Apple Safari este browserul principal folosit în dispozitivele firmei Apple, și avea o piață de sub 5 % în aprilie 2010. Este un browser bazat pe WebKit.

Cel mai nou participant pe piața browserelor este Google Chrome, cu o piață de 7 % în aprilie 2010. Acest browser este bazat tot pe pe WebKit
T.I.C

www(word wide web) este serviciul de informare folosind resursele de internet
Dns(domain name system) este un server care converteste adresa url intr-o adresa ip.
Browser-ul este o aplicatie client cu ajutorul careia rasfoim paginile web.
E-Mail -serviciul de posta electronica
IP (Internet Protocol) este un protocol care asigură un serviciu de transmitere a datelor, fără conexiune permanentă
 

Mai multe informatii pe site-ul: http://ro.wikipedia.org/wiki/Browser

Proiect

Placa de retea/Placa LAN (Local Area Network)

 

http://ro.saferpedia.eu/wiki/Fi%C5%9Fier:NetworkCard.jpg

Placă de rețea din anii 1990 cu conector BNC (stânga) și RJ-45 (dreapta).

O placă de rețea, card de rețea sau adaptor LAN este o componentă de calculator, hardware, proiectată pentru a permite calculatoarelor să comunice ȋntre ele printr-o rețea de calculatoare. Acestea permit utilizatorilor să se conecteze ȋntre ei fie prin cablu fie wireless (fără fir). Placa de rețea are un cip ROM (Read Only Memory) care conține un număr unic denumit adresă MAC (Media Access Control).

Scop

http://ro.saferpedia.eu/wiki/Fi%C5%9Fier:EISA-TokenRing-NIC.JPG

Placă de rețea Madge 4/16Mbps TokenRing ISA.

O placă de rețea, un adaptor de rețea un card de rețea sau un adaptor LAN este acea parte hardware, componentă a unui computer, concepută pentru a lega computerele ȋntre ele ȋntr-o rețea, cu scopul de a comunica ȋntre ele.
Este un dispozitiv atât de nivel OSI 1 (nivel fizic) cât și de nivel 2 (nivel de legătură (Link)) deoarece oferă acces fizic la un mediu de rețea și oferă un nivel scăzut de adresare la sistem prin folosirea adresei MAC.
Deși există alte tehnologii de rețea (de exemplu Token Ring), Ethernet și-a atins omniprezența ȋncă de la mijlocul anilor 1990. Fiecare placă de rețea are un număr de serie unic de 48 de biți numit adresă MAC, care este stocat ȋn memoria ROM de pe placa de rețea. Fiecare calculator dintr-o rețea trebuie să aibe o placă cu o adresă MAC unică.

Implementare

http://ro.saferpedia.eu/wiki/Fi%C5%9Fier:EISA-Ethernet-NIC.JPG

Placă de rețea Ethernet 10Base-5/2 ISA.

Placa de rețea implementează circuitul electronic necesar pentru comunicare folosind un strat fizic specific și un strat de legătură de date cum ar ethernet-ul sau token ring-ul. Aceasta oferă baza pentru o stivă de protocoale a unei rețele de internet complete, ce permite comunicarea ȋntre grupuri mici de calculatoare de pe același LAN și comunicații pe scară largă din rețea prin intermediul unor protocoale routabile cum ar fi adresa IP.
Există patru tehnici utilizate pentru a transfera date; placa de rețea poate folosi una sau mai multe dintre aceste tehnici.

• Polling-ul - atunci când microprocesorul analizează statutul perifericului sub controlul programului.
• I / O programată (intrare / ieșire) - atunci când microprocesorul alertează perifericul desemnat prin aplicarea adresei sale la magistrala de adrese a sistemului.
• Interrupt-driven I / O - atunci când perifericul alertează microprocesorul că este gata să transfere date
• DMA - atunci când un periferic inteligent preia controlul magistralei sistemului pentru a accesa memoria direct. Astfel se ȋnlătură sarcina de la procesor dar necesită un procesor separat pe placă.

Ȋn mod normal o placă de rețea are o priză RJ-45, BNC sau AUI unde este conectat cablul de rețea, și este dotată cu LED-uri care să informeze utilizatorul atunci când rețeaua este activă și dacă se transmit sau nu date prin ea. De asemenea plăcile de rețea sunt disponibile ȋn variante de 10/100/1000 Megabiți pe secundă.
O adresă MAC este in identificator hardware de rețea de 48 de biți care este scris ȋntr-un cip ROM de pe place de rețea și este folosit pentru a se identifica ȋn rețea. Primii 24 de biți sunt denumiți Organizationally Unique Identifier (OUI – Identificator Unic al Organizației) și este ȋn mare parte specificul producătorului. Fiecare OUI permite 16.777.216 adrese unice. Producătorii mai mici care nu au nevoie de mai mult de 4096 de adrese unice pot opta pentru achiziționarea unuei adrese bloc individuale Individual Address Block (IAB). Un IAB este format dintr-un OUI de 24 de biți plus o extensie de 12 biți.

*Pe intelesul tuturor:

"Placa de reţea este un circuit electronic ce permite comunicarea între calculator şi reţea. Se montează, de obicei, într-un slot PCI de pe placa de bază a calculatorului şi furnizează interfaţa de conexiune cu reţeaua. Tipul plăcii de reţea trebuie să corespundă cu mediul şi protocolul folosite în reţea.
Placa de reţea comunică cu reţeaua printr-o conexiune serială şi cu calculatorul printr-o conexiune paralelă. Placa de retea se mai numeste „adapter de rețea” sau „placă cu interfață de rețea”, este o piesă electronică proiectată pentru a permite calculatoarelor să se conecteze la o rețea de calculatoare. Termenul corespunzător în engleză este Network Interface Card, abreviat NIC. Pentru PC-uri placa este de obicei opțională; când este instalată într-un computer ea permite accesul fizic la resursele rețelei. Rețeaua permite utilizatorilor să creeze conexiuni cu alți utilizatori, în principiu pe două căi: prin cablu fizic, sau printr-o tehnologie radio, deci fără fir, de tip wireless. În ziua de azi conectarea la Internet (pe calea: PC - placă de rețea - rețea până la furnizorul de conexiune cu Internetul - Internet) a devenit primordială și foarte răspândită.

Fiecare placă de rețea poartă un identificator unic propriu, care îi permite să fie adresată și regăsită chiar și în rețelele cele mai mari, de întindere globală maximă.

Miniaturizarea permanentă a redus necesitatea plăcilor de rețea ca piesă separată; funcționalitatea necesară a rămas însă aceeași, fiind acum integrată pe placa de bază (motherboard)."


#Aici puteti vedea cum se instaleaza o placa de retea :

http://www.youtube.com/watch?v=L50Azbh34sk