Placa de retea/Placa LAN (Local Area Network)
O placă de rețea, card de rețea sau adaptor LAN este o componentă de calculator, hardware, proiectată pentru a permite calculatoarelor să comunice ȋntre ele printr-o rețea de calculatoare. Acestea permit utilizatorilor să se conecteze ȋntre ei fie prin cablu fie wireless (fără fir). Placa de rețea are un cip ROM (Read Only Memory) care conține un număr unic denumit adresă MAC (Media Access Control).
Scop
O placă de rețea, un adaptor de rețea un card de rețea sau un adaptor LAN este acea parte hardware, componentă a unui computer, concepută pentru a lega computerele ȋntre ele ȋntr-o rețea, cu scopul de a comunica ȋntre ele.
Este un dispozitiv atât de nivel OSI 1 (nivel fizic) cât și de nivel 2 (nivel de legătură (Link)) deoarece oferă acces fizic la un mediu de rețea și oferă un nivel scăzut de adresare la sistem prin folosirea adresei MAC.
Deși există alte tehnologii de rețea (de exemplu Token Ring), Ethernet și-a atins omniprezența ȋncă de la mijlocul anilor 1990. Fiecare placă de rețea are un număr de serie unic de 48 de biți numit adresă MAC, care este stocat ȋn memoria ROM de pe placa de rețea. Fiecare calculator dintr-o rețea trebuie să aibe o placă cu o adresă MAC unică.
Implementare
Placa de rețea implementează circuitul electronic necesar pentru comunicare folosind un strat fizic specific și un strat de legătură de date cum ar ethernet-ul sau token ring-ul. Aceasta oferă baza pentru o stivă de protocoale a unei rețele de internet complete, ce permite comunicarea ȋntre grupuri mici de calculatoare de pe același LAN și comunicații pe scară largă din rețea prin intermediul unor protocoale routabile cum ar fi adresa IP.
Există patru tehnici utilizate pentru a transfera date; placa de rețea poate folosi una sau mai multe dintre aceste tehnici.
- Polling-ul - atunci când microprocesorul analizează statutul perifericului sub controlul programului.
- I / O programată (intrare / ieșire) - atunci când microprocesorul alertează perifericul desemnat prin aplicarea adresei sale la magistrala de adrese a sistemului.
- Interrupt-driven I / O - atunci când perifericul alertează microprocesorul că este gata să transfere date
- DMA - atunci când un periferic inteligent preia controlul magistralei sistemului pentru a accesa memoria direct. Astfel se ȋnlătură sarcina de la procesor dar necesită un procesor separat pe placă.
O adresă MAC este in identificator hardware de rețea de 48 de biți care este scris ȋntr-un cip ROM de pe place de rețea și este folosit pentru a se identifica ȋn rețea. Primii 24 de biți sunt denumiți Organizationally Unique Identifier (OUI – Identificator Unic al Organizației) și este ȋn mare parte specificul producătorului. Fiecare OUI permite 16.777.216 adrese unice. Producătorii mai mici care nu au nevoie de mai mult de 4096 de adrese unice pot opta pentru achiziționarea unuei adrese bloc individuale Individual Address Block (IAB). Un IAB este format dintr-un OUI de 24 de biți plus o extensie de 12 biți.
*Pe intelesul tuturor:
"Placa de reţea este un circuit electronic ce permite comunicarea între calculator şi reţea. Se montează, de obicei, într-un slot PCI de pe placa de bază a calculatorului şi furnizează interfaţa de conexiune cu reţeaua. Tipul plăcii de reţea trebuie să corespundă cu mediul şi protocolul folosite în reţea.
Placa de reţea comunică cu reţeaua printr-o conexiune serială şi cu calculatorul printr-o conexiune paralelă. Placa de retea se mai numeste „adapter de rețea” sau „placă cu interfață de rețea”, este o piesă electronică proiectată pentru a permite calculatoarelor să se conecteze la o rețea de calculatoare. Termenul corespunzător în engleză este Network Interface Card, abreviat NIC. Pentru PC-uri placa este de obicei opțională; când este instalată într-un computer ea permite accesul fizic la resursele rețelei. Rețeaua permite utilizatorilor să creeze conexiuni cu alți utilizatori, în principiu pe două căi: prin cablu fizic, sau printr-o tehnologie radio, deci fără fir, de tip wireless. În ziua de azi conectarea la Internet (pe calea: PC - placă de rețea - rețea până la furnizorul de conexiune cu Internetul - Internet) a devenit primordială și foarte răspândită.
Fiecare placă de rețea poartă un identificator unic propriu, care îi permite să fie adresată și regăsită chiar și în rețelele cele mai mari, de întindere globală maximă.
Miniaturizarea permanentă a redus necesitatea plăcilor de rețea ca piesă separată; funcționalitatea necesară a rămas însă aceeași, fiind acum integrată pe placa de bază (motherboard)."
#Aici puteti vedea cum se instaleaza o placa de retea :
http://www.youtube.com/watch?v=L50Azbh34sk
Placa de reţea comunică cu reţeaua printr-o conexiune serială şi cu calculatorul printr-o conexiune paralelă. Placa de retea se mai numeste „adapter de rețea” sau „placă cu interfață de rețea”, este o piesă electronică proiectată pentru a permite calculatoarelor să se conecteze la o rețea de calculatoare. Termenul corespunzător în engleză este Network Interface Card, abreviat NIC. Pentru PC-uri placa este de obicei opțională; când este instalată într-un computer ea permite accesul fizic la resursele rețelei. Rețeaua permite utilizatorilor să creeze conexiuni cu alți utilizatori, în principiu pe două căi: prin cablu fizic, sau printr-o tehnologie radio, deci fără fir, de tip wireless. În ziua de azi conectarea la Internet (pe calea: PC - placă de rețea - rețea până la furnizorul de conexiune cu Internetul - Internet) a devenit primordială și foarte răspândită.
Fiecare placă de rețea poartă un identificator unic propriu, care îi permite să fie adresată și regăsită chiar și în rețelele cele mai mari, de întindere globală maximă.
Miniaturizarea permanentă a redus necesitatea plăcilor de rețea ca piesă separată; funcționalitatea necesară a rămas însă aceeași, fiind acum integrată pe placa de bază (motherboard)."
#Aici puteti vedea cum se instaleaza o placa de retea :
